Biserica Ortodoxa Romana - Sacramento
"Invierea Domnului"

04/29/04 Last update

Meditatie in Vinerea Patimilor lui Hristos

   In acele triste si grele momente, cand Mantuitorul era pe cruce, in mijlocul celor fara de mila, ca o scanteie, ca o raza de bucurie strecurata printre norii cei intunecati, a fost momentul cand s-a apropiat de Iisus ucenicul Sau Ioan si iubita Sa maica; ii vede pe cei curati si dragi in mijlocul celor ticalosi si rai.
   S-a bucurat stiind ca peste vecuri vor fi multi cei ce-si vor pastra nevinovatia si statornica dragoste fata de El, Il vor cauta, Il vor afla, se vor bucura si vor suferi alaturi de El.
    In fata potirului amar si plin de suferinte, care cuprindea pacatele intregii lumi, Iisus vede in omenire urmasi de-ai lui Iuda, a caror soarta Il indurereaza nespus de mult; urmasi de-ai lui Petru, care din slabiciune si slabire a credintei au momente de cadere, dar se ridica prin recunoasterea vinei, prin rugaciuni, pocainta si lacrimi; si I se arata in acelasi timp si mica ceata a turmei care vrea sa traiasca dupa poruncile Mantuitorului, sa-L urmeze, infruntand orice piedici, chiar cu pretul vietii.

   In aceasta Zi, a Rastignirii Domnului, sa ne punem intrebarea: din care tabara facem parte ?

   Trebuie sa stim ca nu piroanele L-au tinut pe Iisus pe cruce, ci dragostea Sa pentru om, pentru ca sa rascumpere omenirea din osanda iadului cu pretul jertfei Sale.
   Pentru ca sa nu ne aratam nepasatori si nesimtitori fata de noianul de jertfe pe care le-a suferit Mantuitorul, sa cugetam de azi inainte ca si pacatele noastre sunt rani si spini  in trupul Mantuitorului, drept care sa fugim de pacate, iar de-am cazut in ele, sa ne ridicam si cu lacrimi sa cerem iertare, mila si indurare.
   Sa nu uitam ca ziua de vineri e ziua Patimilor Domnului, ziua cand Domnul Iisus Hristos si-a dat sangele si viata pentru mantuirea noastra. Aceasta zi sa o petrecem in fapte bune, in milostenii in post, cerand iertare pentru alunecarile noastre in pacat si rugand pe Mantuitorul Iisus Hristos sa ne faca parte de fericirea vesnica, pentru ca si noi sa auzim cuvintele pe care Le-a rostit talharului celui bun, in Vinerea Patimilor, cand se afla rastignit pe cruce: "Astazi vei fi cu Mine in rai". AMIN !

                                        PRAZNICUL INVIERII DOMNULUI

    Sarbatoarea Invierii Domnului este cea mai insemnata sarbatoare e Legii noastre stramosesti. Este "sarbatoarea sarbatorilor". Pastile cele mari si sfinte ale impacarii noastre cu Dumnezeu. E "ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intr-nsa"(Ps.117,24).
   Aceasta pentru ca minunea invierii Domnului copleseste pe celelalte minuni savarsite de Mantuitorul, precum copleseste lumina soarelui lumina celorlalte astre, care lumineaza bolta cerului.

    "Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le".

 Hristos a inviat inseamna ca exista intr-adevar o lume cereasca, ca moartea trupeasca nu poate inghiti faptura noastra si nu se poate desparti de Dumnezeu.

   Ne amintim ca in noaptea de Pasti am savarsit slujba Invierii in fata bisericii. Dupa ce am cantat troparul Invierii Domnului, impreuna ne-am apropiat de usile bisericii care erau inchise. In acel moment biserica inchipuie raiul cel inchis din cauza pacatului original.
    In numele si cu puterea lui Iisus Hristos, Cel inviat, preotul porunceste ingerilor sa deschida portile imparatiei lui Dumnezeu, zicand:,,Deschideti voi portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra imparatul maririi". Ingerii, mirati, intreaba: ,,Cine este acela imparatul maririi?". La care preotul, reprezentand pe Hristos inviat, raspunde:,,Domnul puterilor, Domnul cel tare. Acela este imparatul maririi" (Ps.23.7-10)
   Dupa al treilea raspuns, usile bisericii se deschid si noi intram cantand imnul de biruinta:"Hristos a inviat din morti..."
   De la acest moment insemnat si simbolic din noaptea de Pasti, intelegem ca Sfanta Biserica este "cerul pe pamant", este asezamantul intemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa fim impreuna cu El si sa putem dobandi viata vesnica.
Cand rostim adevarul ca Hristos a inviat, rostim totodata ca viata e mai tare decat moartea, binele e mai puternic decat raul, dreptatea alunga nedreptatea, bucuria invinge tristetea, adevarul biruie minciuna si lumina inlatura intunericul.
    Hristos a inviat inseamna ca si noi vom invia (I Cor.15,2o), ca ultimul ton al vietii nu este moartea; inseamna ca moartea nu este punctul final cu care se incheie viata, ci numai virgula care desparte cele doua parti ale unei fraze: viata de dincoace de mormant si viata de dincolo de mormant.
    De aceea cantam la Pasti, plini de lumina si bucurie: "Astazi praznuim pieirea mortii, sfaramarea iadului si incepatura vietii celei vesnice". HRISTOS A INVIAT !

     Constantin si Elena,

primii imparati crestini si intaii ocrotitori ai dacoromanilor

Cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, iar voi sunteti lumina lumii.
(Matei V, 4; Ioan III, 21)

Biserica crestina de pretutindeni sarbatoreste pe doi dintre cei mai mari si importanti sustinatori ai ei: Sfintii imparati intocmai ca apostolii, Constantin si mama sa, Elena.( continuare.....)

       Duminica  Samarinencii (Ev.In.4,5-42) -  Precizari :

  1. "Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in Duh si in adevar". Aici nu trebuie confundat Duhul lui Dumnezeu cu duhul(sufletul) omului, crezand ca " inchinarea in Duh" ar fi acea inchinare in care este angajat numai duhul omului, adica numai partea sa spirituala, excluzand "trupul" din actul inchinarii si negand formele de inchinare. Cultul adevarat angajeaza fiinta umana in totalitatea ei, deopotriva sufletul si trupul omului.
     Inchinarea in " Duh " este acea inchinare in care este prezent Duhul lui Dumnezeu, cand insusi Duhul Sfant se roaga in si impreuna cu noi.

  2. Un preot asezat ca pastor intr-o parohie nu poate fi prezent peste tot. Legat de nenumaratele sale indatoriri, el nu e in stare sa duca vestea cea buna a Evangheliei pe tot cuprinsul ogorului in care isi implineste misiunea.

  Asadar, mirenii(credinciosii crestini) sunt chemati sa sprijine preotul in misiunea sa, sa intre in locurile unde slujitorul sfintit si urmasul Apostolilor nu poate sau nu are vreme sa patrunda. Prin pilda vietii lor, prin sfaturi sau chiar mustrari cu blandete, mirenii iubitori de Dumnezeu sunt, cum zice Apostolul, "ca o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii" (II  Cor.2,15 ).

  3. Adevaratul crestin trebuie sa vada in convorbirea cu samarineanca indemnul de a respecta credinta sau conceptia de viata a semenului sau, de a iubi si ajuta pe orice om, indiferent de crezul sau religios, de starea sa sociala sau de apartenenta sa etnica, de a vedea un frate in fiecare din semenii sai si de a avea constiinta ca toti suntem fiii aceluiasi Parinte ceresc, cu care sa vietuiasca in pace si buna intelegere.